Portopia Renzoku Satsujin Jiken, dezvoltat de Yuji Horii in 1983, este prima nuvela vizuala si unul dintre primele jocuri de aventura cu suport grafic. Daca numele creatorului nu va suna cunoscut, v-ar putea incuraja sa stiti ca a devenit faimos prin seria Dragon Quest. Jocul este jucat de si urmeaza o naratiune la persoana intai si este primul joc de aventura care ofera grafica in culori. L-a inspirat pe faimosul Hideo Kojima sa patrunda in industria de jocuri video si sa-si produca propria aventura clasica, Snatcher, in 1988.
Dragon’s Lair este primul joc introdus pe Laserdisc, si ofera facilitati video in plina miscare, devenind astfel un film interactiv.
Sierra pune temeliile jocurilor adventure moderne cu King’s Quest, in 1984. Ofera grafica in culori si o perspectiva la persoana a treia. Un personaj afisat pe ecran se putea misca in spatele si in fata obiectelor de pe un background 2D desenat in perspectiva, creand iluzia unui spatiu pseudo-3D. Comenzile erau inca introduse sub forma de text. Vor trebui inca trei ani pentru ca elementul de scriere a comenzilor sub forma de text sa fie scos din jocurile adventure. LucasArts vor implementa sistemul SCUMM in 1987 pentru a permite o interfata point-and-click pentru jocul lor, Maniac Mansion. Sierra si alte companii de jocuri le vor urma exemplul.
Mario Bros isi face aparitia pe piata tot in anul 1983, oferind joc cooperativ pentru doi jucatori si punand bazele urmatoarelor jocuri de tip platformer cooperativ.
Anul 1985 marcheaza momentul cand Nintendo lanseaza pe piata, sub tiraj de testare, sistemul sau NES (Nintendo Entertaniment System), cunoscut ca Famicom in Japonia. Retailerii erau atat de sceptici in privinta jocurilor video incat Nintendo a trebuit sa fie de acord sa cumpere inapoi tot inventarul nevandut catre consumatori. Inarmati cu un numar mare de titluri originale dezvoltate de Nintendo si jocuri arcade, NES este un hit instant in aceasta lansare limitata.
Intre timp, Atari incearca sa urmeze calea deschisa de Apple prin lansarea Macintosh cu sistemul 520ST, bazat pe cipul pe 16-biti Motorola 68000, denumit in interiorul firmei „Jackintosh”.
Intre timp in Russia, Alex Pajitnov proiecteaza un joc simplu dar care creeaza dependenta, un puzzle-game ce putea fi jucat pe PC-uri denumit Puzzle. Jocul a fost initial creat pe un Elektronika 60 in timpul activitatii sale pentru Academia Sovietica de Stiinta, la centrul lor pentru computere din Moscova impreuna cu Dmitry Pavlovsky, iar Vadim Gerasimov urmeaza sa-l porteze pe IBM PC. Gerosimov afirma ca Pajitnov alege denumirea Tetris ca o combinatie intre tetramino si tennis. De acolo jocul explodeaza in popularitate si incepe sa se imprastie in toata Moscova. Cea mai recenta versiune a portarii devine disponibila pe site-ul lui Gerasimov. Versiunea de IBM PC isi face eventual drum catre Budapesta, unde e portata catre diferite platforme si „descoperita” de o companie britanica de software numita Andromeda. Au incercat sa-l contacteze pe Pajitnov pentru a obtine drepturile pentru versiunea de PC, dar, inainte ca targul sa fie stabilit ferm, au vandut deja drepturile catre Spectrum HoloByte. Dupa ce nu a reusit sa obtina drepturile de la Pajitnov, Andromeda au incercat sa licentieze softul de la programatorii unguri.
Intre timp, fara a stabili drepturile de copyright, Spectrum HoloByte lanseaza versiunea de IBM PC in Marea Britanie, in 1986. Popularitatea jocului e monumentala – a devenit un blockbuster software instant, cu review-uri ca cele din Computer Gaming World afirmand: „amagitor de simplu si generator de dependenta intr-un mod insidios”. Deja la acest punct licentierea pentru produs era o mare branza, dar cumva in 1987 Andromeda reuseste sa obtina copyrightul pentru versiunea de IBM PC si orice alt computer.
Din 1988, guvernul sovietic incepe sa vanda drepturile pentru Tetris printr-o organizatie denumita Elektronorgtechnica, sau „Elorg” prescurtat. Pajitnov si-a cedat drepturile guvernului sovietic, prin intermediul Academiei la care a lucrat timp de 10 ani. Pana la aceasta data Elorg n-a vazut un singur ban de la Andromeda, care licentia si sub-licentia drepturi pe care ei nu le aveau. Pana in 1989, cam 6 companii pretindeau ca aveau drepturile pentru a crea si distribui programe Tetris pentru computere personale, console si sisteme portabile. Intre timp, Elorg sustinea ca nici una dintre aceste companii nu aveau dreptul legal de a produce o versiune arcade de Tetris, si a semnat aceste drepturi catre Atari Games, in timp ce a a semnat drepturile non-japoneze de console si sisteme portabile catre Nintendo. Tetris a fost prezentat la Consumer Electronics Show din Las Vegas, in Ianuarie 1988, unde a fost preluat de catre distribuitorul danez Henk Rogers, bazat la acea vreme in Japonia, ce a dus eventual la o intelegere cu Nintendo ce a vazut Tetris distribuit impreuna cu orice Gameboy.
Tengen (divizia de software pentru console a Atari), aplica pentru copyright-ul jocului lor de Tetris pentru NES, bazat vag pe versiunea de arcade, si incep sa il promoveze si distribuie sub denumirea de TETЯIS: The Soviet Mind Game, neluand in considerare licenta Nintendo din partea Elorg. Nintendo contacteaza Atari afirmand ca acestia din urma au furat drepturile pentru Tetris, moment in care Atari dau in judecata Nintendo, considerand ca ei au drepturile. Dupa doar 4 saptamani pe rafturi, tribunalul a judecat in favoarea Nintendo, iar TETЯIS-ul celor de la Tengen este retras de pe piata, cu un numar necunoscut de copii comercializate.
Nintendo lanseaza versiuna proprie de Tetris, atat pentru NES cat si pentru Gameboy, si vinde mai mult de trei milioane de copii. Procesele dintre Tengen si Nintendo vor continua pana in 1993, dar intre timp Tetris devine un hit monstru pe Gameboy, insumand mai mult de 33 milioane de copii vandute.
Anul 1986 marcheaza momentul cand Nintendo, satisfacuti de succesul consolei NES in New York, incep distributia la scara internationala a consolei. Sistemul debuteaza cu Super Mario Bros, o conversie a unui joc arcade, ce devine un hit instant.
Urmand introducerea cu succes a NES-ului pe piata americana, Sega lanseaza propria consola, Sega Master System, tot in Statele Unite. In pietele Europei si Braziliei, consola va propulsa Sega pe un nivel de competitivitate asemanator cu Nintendo, datorita disponibilitatii foarte largi, dar nu va reusi sa afecteze cu adevarat pietele nord-americane sau japoneze ale Nintendo.
Se pare ca succesul NES a motivat in aceasta perioada si pe cei de la Atari, care au reevaluat popularitatea jocurilor video si au decis sa lanseze seria de console 7800. Asta nu-i impiedica pe cei de la Nintendo sa obtina un volum de vanzare de 10 ori mai mare decat competitorii sai in Statele Unite. In Japonia se prezinta un accesoriu periferic pentru Famicom, impreuna cu Legend of Zelda si jocuri de golf si fotbal. Mai multe companii de software se aliaza cu Nintendo ca dezvoltatori pentru jocuri, iar majoritatea dintre fostii suporteri ai Atari, printre care si Namco, isi produc acum cele mai bune jocuri pentru sistemul celor de la Nintendo.
Anul 1987 intareste pozitia de forta a Nintendo pe piata, ingreunand activitatea celor de la Sega si Atari. Atari lanseaza jocuri pentru consola 2600, care sunt virtual ignorate de piesa, si cateva portari pentru 7800 – Galaga a celor de la Namco si Dig Dug, Williams’ Robotron: 2084, Joust, Jocul de basketball din 1983 al celor de la EA – One-on-One Basketball – si proiectele interne ale Atari, Asteroids si Centipede – pe care toata lumea le-a mai vazut deja. Nintendo lanseaza The Legend of Zelda pe casete in Statele unite dupa ce decide sa nu aduca perifericul cel scump de la Famicom pe piata americana. Jocuri gen Kid Icarus si Metroid sunt lansate, oferind grafica de NES imbunatatita si misiuni (questuri) mai lungi.
Intre timp compania de camionase de jucarie Tonka cumpara drepturile americane de distributie pentru Sega Master System si reuseste sa distribuie consola in mai multe magazine decat reusise Sega, aducand-o intr-o pozitie competitiva mai buna fata de NES.
Atari incearca sa mai ia un pic din piata acaparata de Nintendo si lanseaza Atari XE Game System (XEGS), care e practic doar o reformulare a seriei de computere 800. XEGS foloseste casete compatibile cu seria muribunda pe 8 biti XE si include doua jocuri (Barnyard Blaster si Flight Simulator II), un pistol si o tastatura detasabila. Unitatea se duce la fund destul de repede.
In Japonia a devenit extrem de popular imediat dupa lansare, devansand Super Famicom ca vanzari, NEC lansand nu mai putin de 12 modele ale consolei in intervalul de timp 1987-1993. Desi consola a avut un succes mare, totusi treptat a inceput sa piarde teren in fata Super Famicom. Intr-un ultim efort al NEC de a resuscita sistemul, au lansat un modul de extensie denumit Arcade Card, care aducea capacitatea RAM a consolei la 2048K, o cantitate gigantica la acea vreme. Cateva jocuri ale Arcade Card au fost conversii ale unor titluri populare de pe Neo Geo. Aceasta extensie nu a fost niciodata lansata in America de Nord, totusi, jocuri pentru consola au continuat sa apara pana in anul 1999.
Anul 1988 marcheaza ascensiunea Tengen, subdivizie a Atari care produce jocuri pentru console personale. Tengen incepe ca un producator tert licentiat pentru jocuri compatibile NES. Acest rol se temrina cand Atari Games duce Nintendo in judecata, pretinzand ca Nintendo are un monopol ilegal pe industria jocurilor video, obtinut prin practici ilegale, cum ar fi preturi obligatorii pentru produse si folosind tehnologie de lockout pentru cipurile lor pentru a bloca jocurile produse in afara licentierii Nintendo. Celor de la Tengen le va lua doar o scurta perioada pentru a descoperi o metoda de a produce jocuri compatibile NES fara acordul Nintendo si anunta ca va dezvolta, produce si distribui jocuri compatibile NES fara binecuvantarea Nintendo.
Acest an marcheaza si anul disparitiei Coleco, care intra in faliment. Majoritatea inventarului ramas se duce catre Milton Bradley si Parker Brothers.