Desi Sega anunta oficial noul lor sistem pe 128 de biti, numele sistemului ramane misterios majoritatea anului 1997. Initial cunoscut sub numele de cod Dural si Black Belt, sistemul e anuntat oficial drept Katana, la inceputul anului 1998. In acelasi timp, Sega dezvaluie ca sistemul va folosi Microsoft Windows CE ca sistem de operare, ceea ce ar insemna conversii mai usoare de la si catre PC. Katana e prezentata in luna nai, iar un aspect unic al consolei este al ei Virtual Memory System (VMS), un dispozitiv de memorie care se introduce in controller, dar care poate fi folosit si ca dispozitiv de sine statator, cu grafica gen Tamagotchi.
Pe masura ce anul trece, Sega anunta lansarea Katana in Japoniam in luna noiembrie. Desi Statele Unite nu vor primi noul sistem pana in 1999, Sega America porneste planurile pentru o investitie de 100 milioane $ pentru lansarea produsului. Pana la jumatatea anului, Sega anunta o alta schimbare de nume – de aceasta data sistemul devine Dreamcast. Cu tot marketingul, Dreamcast se lanseaza in final in Japonia pe 27 noiembrie. Primele 150.000 de sisteme ce sunt oferite la vanzare sunt vandute pe loc, impreuna cu 132.000 de copii de Virtua Fighter 3.
Impreuna cu versiunea pentru jucatorii casnici, Sega anunta si o versiune de arcade a consolei Dreamcast. Masina de arcade Naomi promite sa aiba aceleasi capabilitati ca modelele curente Model 3 ale Sega, dar pentru doar o treime din pret. Pentru ca Naomi si Dreamcast impart aceleasi chipset, convertirea titlurilor de la arcade la consola va fi simpla. Este oferita chiar mai multa compatibilitate, intrucat sloturile VMS sunt folosite pentru a transfera date de la Naomi catre Dreamcast si invers.
In alta ordine de idei, se pare ca informatiile de pe piata indica ca brandul unei console nu are importanta pentru consumatorii de hardware pentru jocuri video, asa ca Sega aleg sa nu isi includa numele pe Dreamcast. In mod ironic, Majesco, o companie bazata in New Jersey, determina ca numele Sega este FOARTE important. Asa ca ei decid sa licentieze Genesis de la Sega si sa lanseze un nou Genesis 3, cu numele Sega ca parte centrala a promovarii, pe pachetele Genesis. Majesco planuieste sa lanseze si versiuni necostisitoare ale Game Gear, Saturn si Pico. Mica companie lanseaza, de asemenea, si software, atat pentru Super Nintendo, cat si pentru Genesis. Un titlu surpriza este Frogger, pe care Majesco l-au licentiat de la Hasbro Interactive.
Cand Dreamcast este lansat, in final, numele Sega este prezent pe el. Problemele lor continua totusi. Dupa fuziunea anulata intre Sega si Bandai, presedintele Hayo Nakayama al Sega se retrage si este inlocuit de seful diviziei Sega of America, Shoichiro Irimajiri. Alte probleme pica pe capul Sega cu concedieri in toate cele 3 divizii americane: Sega of America, SegaSoft si Sega Entertainment. Impreuna cu taierile de personal, Sega anunta ca arunca pana la urma prosopul in ring si intrerupe distributia Saturn pe piata nord-americana.
Zvonurile incep devreme in 1999, auzindu-se ca Sony munceste din greu pentru lansarea PlayStation 2. Desi au gura capsata pentru o perioada, mici bucatele de informatie referitoare la noul sistem incep sa apara de la dezvoltatorii independenti. Pana la jumatatea anului, Sony recunoaste ca noua consola este intr-adevar in dezvoltare si ca s-ar putea sa fie bazata pe DVD-uri daca aceasta tehnologie este parctica. Cea mai buna asteptare privind disponibilitatea sistemului e candva in 2000. Putin dupa jumatatea anului, zvonurile sunt deja in forta afirmand ca Sony este in parteneriat cu Toshiba pentru productia cipului noii console. Previziunile timpurii indica ca procesorul RISC va rula la 250MHz, putin mai rapid decat procesorul din Sega Dreamcast. Cei de la Sony au gurile inclestate.